Pocainta

Millard J. Erikson in tratatul sau de “Teologie crestina’ in vol. 3 scrie despre acest subiect in felul urmator: In N.T. exista de asemenea 2 termeni majori pentru pocainta.Unul este cuvantul Metamelomai, care inseamna ‘ a fi ingrijorat,preocupat sau a regreta”.
Al doilea termen major este Metanoes, care literal inseamna ‘ a gandi diferit despre ceva sau a avea o schimbare a mintii”.Adevarata pocainta este regretul cauzat de propriul pacat ca urmare a raului pe care I l-am facut lui Dumnezeu, insa acest regret este insotit de o dorinta autentica de abandonare a acelui pacat.
Lucrul cel mai interesant e ca acolo unde la noi in Biblie apare cuvantul pocainta, de fapt in original apare una din formele cuvantului Metanoia, care este o schimbare a gandirii,o aprofundare total diferita fata de ceilalti cu privire la trairea cu Dumnezeu.
Insa noi in loc sa folosim acest termen tinem cu dintii de Metamelomai, care este un termen care denota pocainta, insa care din pacate e inferior fata de Metanoia.Si nu-i de mirare de ce si starea bisericii de astazi e asa cum e.Insa daca ne permitem sa interpretam termenii din Biblie asa cum vrem noi, de fapt ne credem mai destepti decat Dumnezeu si astfel si rezultatele sunt care sunt.Mai trist e ca si am legalizat acest termen si multi astazi toata ziua nu stiu altceva sa faca decat Metamelomai. Ma gandesc aici cu durere la cate rugaciuni de pocainta am auzit insa fiind la general nu cred ca au depasit tavanul bisericii.O rugaciune de pocainta care nu are inclusa dorinta de schimbare nu are nici o valoare.Astfel o rugaciune care nu are in vedere constienta unui pacat si dorinta de a scapa de acel pacat anume, e doar risipa de energie, deoarece neavand in minte un pacat palpabil ci doar o stare de neconfort spiritual, nu avem cum sa-I spunem pe nume pacatului si nici la ce sa renuntam. Marea majoritate a celor care practica o astfel pocainta generela, nespecifica fac o mare confuzie intre Vechiul si Noul testament.Atunci pacatul era tratat prin lege acum e tratat prin credinta prin har, si e normal sa fie si o diferenta de abordare, insa din pacate nu prea se obseva la multi acest lucru si mai trist ca nici la amvoanele bisericilor.Intelegem din evrei 9:14, ca acum chiar si cugetele ne sunt curatate de pacatele comise.Insa ma intreb care este motivul pentru care unii mereu se pocaiesc de aceleasi pacate savarsite in trecut. Sa nu fi avut efect sangele Domnului Isus care printr-o pocainta sincera, curata si cugetul sau sunt robii unei interpretari gresite vechi testamentale a pacatului s-au a altor simtaminte firesti.Multi din pacate nu sunt constienti ca insusi firea noastra omeneasca lupta impotriva noastra, impotriva credintei noastre.
Stim cu toti ca jetfa de la calvar a Domnului Isus a acoperit toate pacatele trecute, prezente si viitoare ale omenirii.Nu poate sa apara vre-un pacat nou care sa nu intre sub incidenta acestui sange.Insa mai sunt destui care sunt afectati de mesajul vechi testamental, ca pacatele ne despart de Dumnezeu. Insa ma intreb, care pacate?
Mai sunt alte pacate decat cele pentru care a murit Domnul Isus? Din cate stiu eu nu si inteleg din Biblie ca oamenii vor suferii pedeapsa lui Dumneu nu din pricina pacatelor ci din cauza faptului ca nu au vrut sa creada si ca au respins chemarea Fiului lui Dumnezeu la mantuire care-i scapa de pacatele savarsite si-i impiedica de cele viitoare.Ca starea de pacat in care traiesc unii e un inpediment in apropierea de Dumnezeu e cu totul altceva, insa nu mai poate fi vorba de ceva care sa existe in a-L opri pe Dumnezeu sa se apropie de noi,Inainte doar depunerea jertfei iti garanta accesul la Dumnezeu.Acum asa ceva numai exista, bariera a cazut insa responsabilitatea a venit in totalitate omului,in a se apropia sa nu de Dumnezeu. In Romani 2 apostolul Pavel vorbeste bisericii, mai ales celor care se credeau putin mai credinciosi decat ceilalti.Astefel in ver. 4, spune : Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta(Metanoian).Daca apelam din nou la ceea ce spunea Erikson despre Metanoia, intelegem ca de fapt Pavel le spune altceva decat auzim din pacate de pe la amvoanele bisericii.Pavel nu spune ceia ce spun unii predicatori in ziua de azi : Fratilor sa ne pocaim(Metamelomai) si biserica Amin(cu strigate parca ), ci dimpotriva nu vezi tu cat de bun e Dumnezeu, nici macar bunatatea lu Dumnezeu nu te face sa te schimbi, sa-ti shimbi atitidinea fata de ceilalti, sa nu-i mai critici, sa nu-I mai judeci pe altii.In aceste versete se intelege destul de clar problemele de comportament care existau intre membrii acelei biserici.Si apostolul Pavel vrea sa le sensibilizeze inimile cu bunatatea lui Dumnezeu.Cand Dumnezeu e bun cu tine, iti poarta de grija, te iubeste, te ocroteste, ce se intampla cu tine de nu poti sa traiesti ca o fiinta transformata, ci tot mereu sa lasi firea sa domenasca in viata ta.Cand i-L vezi pe Dumnezeu ca se manifesta in toata maretia si splendoarea Lui e chiar si regretabil sa incerci ca fii tu insuti in loc sa-L lasi sa domneasca El in viata ta.Insa unora mai degraba inteleg ca daca ei ei predica si jumatate din Biserica zice Amin la indemnul lor la pocainta, e un adevarat succes. Si ca sa fie sucsesul mai mare repeta acest lucru de cateva ori si cred ca a fost super.Insa daca i-I intrebi ce au invatat, iti vor spune de pocainta.La intrebarea pentru ce, iti vor spune pai nu suntem pacatosi.Problema nu e, ca mai pacatuim cate-odata ci ca ei sunt mereu intr-o stare de pacat virtuala permanent.Si astfel unii predicatori continua din succes in succes iar biserica flamanda si lipsita de adevaratul Cuvant, piere din lipsa de cunostinta.